Mitul # 7

Mitul # 7.  Doar oamenii bolnavi merg la psihoterapie.

Realitate: Un articol publicat recent în Jurnalul American de Psihiatrie, menţionează că doar 2.4% din pacienţii care se prezintă la spital sunt internaţi, restul necesitând fie tratament combinat: psihiatric ambulatoriu şi psihoterapie, fie tratament psihoterapeutic. De asemenea se mentionează în articolul respectiv că cei cu probleme severe sau persoanele din jurul acestora au o atitudine proactivă şi sunt mult mai preocupate de rezolvarea acestora, decât persoanele care au probleme dar cred că pot face faţă singuri. Întrebarea este: dacă mă simt rău, trebuie să înnebunesc ca să consult un psiholog?

Advertisements

Mitul # 6

Mitul # 6. Nu am nevoie de psihoterapie, pentru că citesc multe carţi, articole etc. de dezvoltare personală şi ştiu tot ceea ce mi-ar putea spune un psiholog.

Realitate: Este foarte posibil să nu ai nevoie de psihoterapie. Nu toţi avem nevoie de psihoterapie, dar cred că oricine ar putea beneficia de pe urma acesteia. Cum ştii dacă ai beneficia de întalnirea cu un psiholog? Vei şti acest lucru dacă descoperi că citeşti toate aceste carţi, de fapt din nevoia de a găsi răspunsuri la anumite probleme, lipsuri, dileme despre propria persoană şi ai decis să faci aceste lucruri singur şi nu cu un specialist. În rest, este excelent că vrei să te dezvolti şi citeşti pentru a-ţi atinge acest obiectiv.

Mitul # 5

Mitul # 5. Toţi psihoterapeuţii sunt la fel.

Realitate: Sunt toţi medicii, avocaţii, preoţii, profesorii etc. la fel? Este extrem de important pe cine alegi să-ţi fie psihoterapeut şi dacă pleci de la acest mit, nu vei putea face o alegere bună. Este extrem de important să alegi un psihoterapeut care ţi se potriveste şi cu care poţi dezvolta o relaţie autentică, de încredere şi suport. Această relaţie între client şi psihoterapeut, s-a dovedit în urma multor cercetări ca având o pondere impresionantă în reuşita terapiei. Deci, nu toţi terapeuţii sunt la fel şi acest lucru este bun, pentru că dacă nu ţi-a plăcut de unul, înseamna că ai de unde alege.

Mitul # 4

Mitul # 4. Terapia nu a funcţionat, pentru că în continuare sufăr emoţional.

Realitate: Psihoterapeutul nu poate “vindeca” clientul, pentru că aşa cum am văzut deja, terapia psihologică este o muncă în echipă, ceea ce implică muncă şi efort de ambele părţi.

Cu alte cuvinte, pentru ca o terapie să fie eficientă şi de succes, clientul şi terapeutul trebuie să formeze o echipă, având încredere unul în celălalt că lucrează la îndeplinirea obiectivului propus. Mai mult, terapeutul psihologic lucrează în cabinet, clientul în afara acestuia în propria viaţă. Împreună redefinesc şi contribuie la ameliorarea suferinţei emoţionale. Un client va şti că urmează o terapie de succes pentru că se va simţi substanţial mai bine.

Mitul # 3

Mitul # 3. Psihoterapeutul dă sfaturi pentru a rezolva o problemă, un conflict sau pentru a depăşi stresul emoţional.

Realitate: În general, psihoterapeutul nu dă sfaturi clienţilor săi şi există un motiv pentru asta. În primul rând, oferind sfaturi, terapeutul îşi impune propria părere, perspectiva asupra problemei şi nu mai respectă rolul profesional în care se află. Adesea, perspectiva personală a terapeutului asupra uneii probleme poate fi diferită de cea a clientului. În al doilea rând, oferind sfaturi, terapeutul privează dreptul de a alege a clientului – un drept fundamental al omului.

Aşadar, terapeutul îl poate ajuta pe client să găsească cât mai multe alternative pentru soluţionarea problemei sale, apoi îl susţine în alegerea făcută, prelucrând în permanenţă informaţiile, astfel încât clientul să înveţe despre el şi modul său de operare.

Mitul # 2

Mitul # 2. Psihoterapeutul citeşte mintea celeilalte persoane

Realitate: Se poate spune că un psihoterapeut citeşte sau vede mintea clienţilor săi, însă numai figurativ. Efectiv, unul dintre principalele obiective ale psihoterapeutului nu este de a citi minţile clienţilor, ci de a determina obiceiuri în percepţiile clienţilor, reacţiilor emoţionale şi de comportament care le provoacă acestora suferinţa. Apoi îl învaţă pe client să-şi identifice singur posibilele obiceiuri disfuncţionale: îl învaţă să-şi “citească” singur propria minte, rezultând într-o colaborare între cei doi pentru a putea înlocui disfunţionalităţile cu obiceiuri, reacţii şi comportamente adaptate.

Mitul # 1

Cuvântul psihoterapie este înconjurat de o serie de mituri care, adesea, nu au nimic în comun cu realitatea acestui proces specific. Fiinţele umane au tendinţa de a se teme de nefamiliar şi să fie speriate de ceva despre care au doar o vagă idee. Iată câteva dintre ele:

Mitul # 1. Psihoterapia este ceva vag, neclar şi nedistinct. Nimeni nu ştie cu adevărat ce este şi fiecare psihoterapeut face din aceasta ceea ce vrea el.

Realitate: Simplul fapt că există numeroase definiţii atribuite cuvântului “psihoterapie”, contribuie semnificativ la formarea convingerii că psihoterapia este ceva vag şi nimeni nu ştie exact. Mai mult, pentru că au fost identificate peste 400 de sisteme de psihoterapie diferite, unele persoane presupun că fiecare psiholog terapeut face ceea ce vrea în acest proces.

Însă, în ciuda faptului că există atâtea forme de aplicare a psihoterapiei, psihoterapia este un proces foarte specific cu o serie de caracteristici distincte. Dacă vom lua toate definiţiile (universale, profesionale, oficiale – legale) vom descoperi cel puţin trei caracteristici comune pe care acestea le evidenţiază:

•  Este un tratament sistematic

•  Vizează schimbarea/ameliorarea

•  Presupune o relaţie profesională