Ce aleg

Medic? Psihiatru? Psiholog? Preot? Prieten? Familie?

Urmarind titlul si presupunand ca ati luat in calcul raspunsul pentru fiecare intrebare, voi merge mai departe cu provocarea si am sa va rog sa va intrebati acum: cu ce se ocupa fiecare? Care este obiectul muncii fiecaruia? Va garantez, ca fara a face o cercetare amanuntita si fara a avea cunostinte in domeniile respective, ci printr-un simplu proces de indreptare a atentiei voastre, ati descoperit prin raspunsurile pe care vi le-ati dat ca, fiecare din cei mentionati mai sus, au ocupatii diferite, desi vizeaza acelasi lucru: omul. Atunci de unde confuzia?

Voi raspunde. Omul este complex: si tu, si eu si orice alta cunostinta a ta, si fiecare dintre noi suntem compusi dintr-un corp – cu nevoi organice/fiziologice, de care se ocupa medicul; dintr-o parte spirituala – cu nevoi de devenire, aspiratii, de care se ocupa preotul si se exprima prin aderarea/sau renuntarea la o forma sau alta de religie; dintr-o parte emotionala – nevoi tratuse la acest nivel: siguranta, iubire, acceptare etc. si se exprima, printre altele prin adeziunea la familie si prieteni, care formeaza o punte intre primele doua si de care se ocupa psihologul terapeut (psihoterapeutul).

Cu alte cuvinte aceste meserii au aparut din nevoia de a umple, repara, inlocui acolo unde in sistemul omului au aparut probleme. Oamenii au simtit nevoia sa invete despre ei, sa se specializeze si sa formeze printre semenii lor acele persoane care au capacitatea de a interveni atunci cand este nevoie. Ceea ce este cel mai frumos, este faptul ca aceleasi persoane specializate (medic, preot, psiholog) se pot ocupa cu aceasi capacitate si de omul sanatos: mergem la medic periodic pentru a face un set de analize, tocmai pentru a verifica daca “sistemul” merge bine; mergem la biserica sau vorbim cu un preot doar pentru a ne exprima recunostinta pentru echilibrul din viata noastra; mergem la psiholog pentru a ne dezvolta personal, a ne optimiza resursele etc.

Psihologul, pentru ca se ocupa de o relatie (corp-emotii – spirit) are un camp de activitate extins si se poate ocupa de om in toate ipostazele lui: grup, mase, organizatii (unde se ocupa tot de relatii si resurse umane: corporatii, scoala, comunitati etc.), si poate face acest lucru prin specializarile sale: consilier scolar, vocational, resurse umane, cercetare etc.

Asadar, medicul psihiatru este absolvent al facultatii de medicina, specializat in psihiatrie si se ocupa de partea medicala a psihicului uman cu toate implicatiile sale. Are licenta si drept de practica in medicina si realizeaza urmatoarele activitati:

    • prescrie si administreaza tratamente medicamentoase pentru tratarea tulburarilor mintale, emotionale sau de comportament
    • analizeaza si evalueaza datele pacientului si diagnosticheaza natura si gravitatea tulburarii mintale
    • colaboreaza cu medicii de familie, cu psihologii, asistentii sociali pentru a discuta planurile de tratament si evolutia pacientului
    • aduna date si informatii despre pacient, inclusiv istoria medicala si sociala a acestuia
    • examineaza sau conduce teste de laborator sau de diagnostic pentru a determina starea fizica generala si tulburarea mintala

Psihoterapeutul este de regula, absolventul facultatii de psihologie (dar poate fi si absolventul unei alte facultati acceptate de normele de acreditare si atestare a Colegiului Psihologilor din Romania) si care a urmat o specializare in psihoterapie.

Competenţele generale şi specifice ale psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:

(1)    Evaluarea psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie);

(2)    Intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie):

(a)    de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);

(b)   în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;

(c)    în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);

(d)   de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.

(3) Cercetare:

(a) în cadrul limitelor competenţelor sale.

(4) Educaţie şi training (formare profesională):

(a) poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.

Profesionistul atestat în specialitatea psihoterapie poate să îşi desfăşoare activitatea profesională la parametrii performanţi în cabinete individuale, cabinete asociate şi societăţi civile profesionale de psihologie, precum şi în structurile de psihologie înfiinţate în clinici, spitale, instituţii şi organizaţii publice şi/sau private, guvernamentale şi/sau non-guvernamentale, structuri care necesită, pentru buna lor funcţionare intervenţia specialitului în psihoterapie.

Uneori, din cauza lipsei de informare si de popularizare a ofertei psihoterapeutice, se pune sub semnul egalitatii intre asistenta psihoterapeutica specializata si sprijinul afectiv oferit de un prieten, sfaturile doctorului care acompaniaza asistenta medicala sau indrumarea religioasa oferita de preot. In toate aceste cazuri este vorba doar de problemele emotionale ale celui aflat in suferinta, dar carora li se raspunde diferit, in functie de persoana la care apeleaza. Prietenul, medicul de diferite specialitati, preotul sau  alte persoane bineintentionate realizeaza un fel de consiliere empirica, de bun simt, care il poate ajuta realmente, in unele momente, pe cel tulburat emotional.

Asa cum am vazut, psihoterapia ca demers stiintific sistematizat, avand la baza un sistem conceptual bine pus la punct si presupunand o pregatire teoretica si practica structurata, nu poate fi aplicata decat de catre un psihoterapeut calificat, care a parcurs etapele formarii intr-o scoala psihoterapeutica si a beneficiat el insusi de o terapie (analiza) personala. Terapia psihologica presupune o abordare tintita, in cunostinta de cauza, a perturbarilor emotionale si de tratare deliberata si planificata a acestora.

Advertisements

Psihologia ştiintifică pe înţelesul tuturor

Profesia de psiholog este una dintre cele mai controversate şi discutate profesii, ea având ca  “obiect” de studiu psihicul uman. Mai precis, un psiholog este acea persoanã specializată în studiul comportamentului şi a prea complicatei minţi umane.

Psihologia are vaste domenii de aplicabilitate, de la servicii de sănătate şi servicii umane, la management, educaţie, drept sau sport.

Psihologii pot fi clasificați în funcție de specializare. Astfel, întâlnim :

Psihologul din domeniul clinic: acest domeniu constituie cea mai largă specializare, psihologul lucrând în centre de consiliere, practici individuale sau de grup, spitale şi clinici, ajutând clienţii care se confruntă cu probleme emoţionale sau mentale să-şi pună ordine în gânduri. El este cel care poate ajuta clienţii să facă faţă bolilor şi traumelor.

Psihologul din domeniul consilierii ulilizeazã tehnici variate, inclusiv teste şi interviuri, pentru a rezolva problemele privind viaţa de zi cu zi. Lucrează în centre universitare, spitale, practici individuale sau de grup.

Psihologul şcolar îşi desfăşoară activitatea în şcoli elementare şi secundare pentru a rezolva problemele de comportament ale elevilor. Aceştia colaborează cu profesorii, părinţii şi personalul şcolar pentru a îmbunătăţi strategiile de management ale claselor sau abilităţile părinţilor, strategiile de învăţare şi predare.

Psihologul din domeniul organizaţional-industrial aplică principii şi metode de cercetare la locul de muncă pentru îmbunătăţirea productivităţii şi calităţii muncii/vieţii de angajat. Este implicat în cercetarea problemelor de management şi marketing, conduce activităţi precum screeningul, trainingul,  consilierea şi dezvoltarea organizaţională .

–  Psihologul din domeniul dezvoltării studiază: dezvoltarea psihologică, cognitivă şi socială care are loc de a lungul vieţii. Unii se specializeazã în studierea comportamentelor din perioada copilăriei şi adolescenţei sau schimbările ce au loc la maturitate. De asemenea, studiază şi dezvoltarea disabilităţilor şi a efectelor lor.

Psihologul din domeniul social examinează interacţiunea dintre oameni şi mediul social. Lucrează în consultare organizaţională, cercetare de marketing, designul sistemelor, iar ariile principale de studiu includ comportamentul de grup, leadership, atitudini şi percepţii.

–  Psihologul experimental sau cercetătorul îşi desfăşoară activitatea în universităţi, centre private de cercetare şi în organizaţii non-profit sau guvernamentale. El studiază  comportamentele folosind atât fiinţe umane, cât şi şobolani, şoareci sau maimuţe. Ariile principale de studiu sunt motivaţia, gândirea, atenţia, învăţarea şi memoria, procesele senzoriale şi perceptuale, abuzul de substanţe şi factorii genetici şi neurologici care afectează comportamentul.