Integritatea profesionala

In ceea ce priveste principiul integritatii profesionale  psihologii  vor cauta sa manifeste cel mai  înalt grad de integritate morala si profesionala în toate relatiile lor. Este de datoria psihologului sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se afla în relatii profesionale si de asemenea sa nu permita  sau sa tolereze practicile incorecte si discriminatorii.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. III.1 Psihologii vor prezenta într-o maniera onesta domeniile de specialitate în care sunt atestati, competentele, afilierile si experienta profesionala, nefiind acceptate nici un fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentari în acest sens.

Art. III.2. Psihologii nu practica, nu îngaduie, nu instiga, nu colaboreaza in, si nu consimt sau faciliteaza, nici o forma de discriminare.

Art. III.4. Psihologii vor promova acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna-credinta în activitatile lor profesionale.În aceste activitati psihologii nu vor fura, însela, si nu se vor angaja în frauda, eludari, subterfugii sau denaturari intentionate ale faptelor.

Art. III.9. Psihologii vor fi reflexivi, deschisi si constienti de limitele lor personale si profesionale.

Pentru a vizualiza forma completa a acestui principiu dati click aici .

Advertisements

Responsabilitatea profesionala si sociala

Psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, a familiei, grupului ori comunitatii fata de care îsi exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include atât pe cei direct cât si pe cei indirect implicati în activitatile lor, prioritate având cei direct implicati.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. II.1. Psihologii vor proteja si promova starea de bine evitand provocarea de daune clientilor, studentilor, participantilor la cercetare, colegilor de profesie si a celorlalti.

Art. II.7. Psihologii vor sustine cu responsabilitate rolul psihologiei ca profesie, în fata societatii si vor promova si mentine cele mai înalte standarde de calitate.

Art. II.12. În cadrul lor de competenta profesionala, psihologii vor decide alegerea si aplicarea celor mai potrivite metode si tehnici psihologice. Ei raspund personal de alegerile si consecintele directe ale actiunilor lor în functie de atestarea profesionala primita.

Art. II.13. Psihologii  se vor consulta si cu alti specialisti sau cu diverse institutii pentru a promova starea de bine a individului si societatii.

 

Pentru a vizualiza forma completa a acestui principiu dati click aici .

Respectarea drepturilor si demnitatii oricarei persoane

Psihologii vor avea permanent în atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea înnascuta de fiinta umana si aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, vârsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. I.2. Psihologii îsi desfasoara activitatea, manifestând respect fata de trairile, experientele, cunostintele, valorile, ideile, opiniile si optiunile celorlalti.

Art. I.3. Psihologii nu se angajă public în prejudicierea imaginii celorlalti si nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultura, nationalitate, etnie, rasa, religie, sex, orientare sexuala si nici nu se angajeaza în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnitatii celorlalti.

Art. I.6. Psihologii respecta drepturile celor care beneficiaza de servicii psihologice, participantilor la cercetare, angajatilor, studentilor.

Art. I.8. Psihologii vor avea grija ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare sa nu violeze spatiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului, fara o permisiune clara sa faca acest lucru.

 

Pentru a vizualiza forma completa a acestui principiu dati click aici .

Codul deontologic al profesiei de psiholog

Ne-am gandit ca este util sa stiti mai multe despre cum ar trebui sa decurga relatia voastra cu un psiholog, care ii sunt obligatiile si care va sunt drepturile. Astfel, puteti sa sanctionati comportamentul necorespunzator al unui psiholog si sa alegeti o persoane cu adevarat profesionista pentru a va ajuta.

Codul deontologic este prezentat ca o sinteza de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica, care instituie regulile de conduita ale psihologului cu drept de libera practica, denumit în continuare psiholog. Codul ofera o baza consensuala pentru mentinerea unei atitudini colective împotriva comportamentelor ce încalca principiile eticii profesionale. Pe lânga valoarea sa normativa, codul deontologic are rolul de a orienta si regla acele activitati ale psihologilor în care acestia se angajeaza ca psihologi, nu si pe cele din viata privata a acestora.

Inainte de a  prezenta principiile care trebuie luate in considerare pentru a exercita profesia de psiholog vom defini o serie de termeni importanti ai acestui domeniu:

1. Psihologul reprezinta orice persoana care este membru, asociat, absolvent afiliat, sau strain afiliat la CPR (Colegiul Psihologilor din Romania).

2. Clientul reprezinta o persoana, un cuplu (ca relatie), o familie sau grup (inclusiv organizatie sau comunitate) caruia i se ofera servicii psihologice din partea unui psiholog.

 

Puteti vedea forma completa a codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica aici .

Acest spot este primul din seria ce va aparea pe blogul campaniei. In timp ce acesta prezinta cum te poate ajuta un psiholog, clipurile ce vor urma sunt despre cum percep clujenii psihologia si psihologul. Fii cu ochii pe blog!

Ce aleg

Medic? Psihiatru? Psiholog? Preot? Prieten? Familie?

Urmarind titlul si presupunand ca ati luat in calcul raspunsul pentru fiecare intrebare, voi merge mai departe cu provocarea si am sa va rog sa va intrebati acum: cu ce se ocupa fiecare? Care este obiectul muncii fiecaruia? Va garantez, ca fara a face o cercetare amanuntita si fara a avea cunostinte in domeniile respective, ci printr-un simplu proces de indreptare a atentiei voastre, ati descoperit prin raspunsurile pe care vi le-ati dat ca, fiecare din cei mentionati mai sus, au ocupatii diferite, desi vizeaza acelasi lucru: omul. Atunci de unde confuzia?

Voi raspunde. Omul este complex: si tu, si eu si orice alta cunostinta a ta, si fiecare dintre noi suntem compusi dintr-un corp – cu nevoi organice/fiziologice, de care se ocupa medicul; dintr-o parte spirituala – cu nevoi de devenire, aspiratii, de care se ocupa preotul si se exprima prin aderarea/sau renuntarea la o forma sau alta de religie; dintr-o parte emotionala – nevoi tratuse la acest nivel: siguranta, iubire, acceptare etc. si se exprima, printre altele prin adeziunea la familie si prieteni, care formeaza o punte intre primele doua si de care se ocupa psihologul terapeut (psihoterapeutul).

Cu alte cuvinte aceste meserii au aparut din nevoia de a umple, repara, inlocui acolo unde in sistemul omului au aparut probleme. Oamenii au simtit nevoia sa invete despre ei, sa se specializeze si sa formeze printre semenii lor acele persoane care au capacitatea de a interveni atunci cand este nevoie. Ceea ce este cel mai frumos, este faptul ca aceleasi persoane specializate (medic, preot, psiholog) se pot ocupa cu aceasi capacitate si de omul sanatos: mergem la medic periodic pentru a face un set de analize, tocmai pentru a verifica daca “sistemul” merge bine; mergem la biserica sau vorbim cu un preot doar pentru a ne exprima recunostinta pentru echilibrul din viata noastra; mergem la psiholog pentru a ne dezvolta personal, a ne optimiza resursele etc.

Psihologul, pentru ca se ocupa de o relatie (corp-emotii – spirit) are un camp de activitate extins si se poate ocupa de om in toate ipostazele lui: grup, mase, organizatii (unde se ocupa tot de relatii si resurse umane: corporatii, scoala, comunitati etc.), si poate face acest lucru prin specializarile sale: consilier scolar, vocational, resurse umane, cercetare etc.

Asadar, medicul psihiatru este absolvent al facultatii de medicina, specializat in psihiatrie si se ocupa de partea medicala a psihicului uman cu toate implicatiile sale. Are licenta si drept de practica in medicina si realizeaza urmatoarele activitati:

    • prescrie si administreaza tratamente medicamentoase pentru tratarea tulburarilor mintale, emotionale sau de comportament
    • analizeaza si evalueaza datele pacientului si diagnosticheaza natura si gravitatea tulburarii mintale
    • colaboreaza cu medicii de familie, cu psihologii, asistentii sociali pentru a discuta planurile de tratament si evolutia pacientului
    • aduna date si informatii despre pacient, inclusiv istoria medicala si sociala a acestuia
    • examineaza sau conduce teste de laborator sau de diagnostic pentru a determina starea fizica generala si tulburarea mintala

Psihoterapeutul este de regula, absolventul facultatii de psihologie (dar poate fi si absolventul unei alte facultati acceptate de normele de acreditare si atestare a Colegiului Psihologilor din Romania) si care a urmat o specializare in psihoterapie.

Competenţele generale şi specifice ale psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:

(1)    Evaluarea psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie);

(2)    Intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie):

(a)    de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);

(b)   în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;

(c)    în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);

(d)   de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.

(3) Cercetare:

(a) în cadrul limitelor competenţelor sale.

(4) Educaţie şi training (formare profesională):

(a) poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.

Profesionistul atestat în specialitatea psihoterapie poate să îşi desfăşoare activitatea profesională la parametrii performanţi în cabinete individuale, cabinete asociate şi societăţi civile profesionale de psihologie, precum şi în structurile de psihologie înfiinţate în clinici, spitale, instituţii şi organizaţii publice şi/sau private, guvernamentale şi/sau non-guvernamentale, structuri care necesită, pentru buna lor funcţionare intervenţia specialitului în psihoterapie.

Uneori, din cauza lipsei de informare si de popularizare a ofertei psihoterapeutice, se pune sub semnul egalitatii intre asistenta psihoterapeutica specializata si sprijinul afectiv oferit de un prieten, sfaturile doctorului care acompaniaza asistenta medicala sau indrumarea religioasa oferita de preot. In toate aceste cazuri este vorba doar de problemele emotionale ale celui aflat in suferinta, dar carora li se raspunde diferit, in functie de persoana la care apeleaza. Prietenul, medicul de diferite specialitati, preotul sau  alte persoane bineintentionate realizeaza un fel de consiliere empirica, de bun simt, care il poate ajuta realmente, in unele momente, pe cel tulburat emotional.

Asa cum am vazut, psihoterapia ca demers stiintific sistematizat, avand la baza un sistem conceptual bine pus la punct si presupunand o pregatire teoretica si practica structurata, nu poate fi aplicata decat de catre un psihoterapeut calificat, care a parcurs etapele formarii intr-o scoala psihoterapeutica si a beneficiat el insusi de o terapie (analiza) personala. Terapia psihologica presupune o abordare tintita, in cunostinta de cauza, a perturbarilor emotionale si de tratare deliberata si planificata a acestora.

Mitul # 7

Mitul # 7.  Doar oamenii bolnavi merg la psihoterapie.

Realitate: Un articol publicat recent în Jurnalul American de Psihiatrie, menţionează că doar 2.4% din pacienţii care se prezintă la spital sunt internaţi, restul necesitând fie tratament combinat: psihiatric ambulatoriu şi psihoterapie, fie tratament psihoterapeutic. De asemenea se mentionează în articolul respectiv că cei cu probleme severe sau persoanele din jurul acestora au o atitudine proactivă şi sunt mult mai preocupate de rezolvarea acestora, decât persoanele care au probleme dar cred că pot face faţă singuri. Întrebarea este: dacă mă simt rău, trebuie să înnebunesc ca să consult un psiholog?