Standarde etice generale – confidentialitate, date si declaratii publice

c)Standarde de confidentialitate

Art. VI.1. Atunci când din motive bine intemeiate, psihologul nu mai poate pastra confidentialitatea, acesta va înceta sa mai ofere serviciul respectiv.

Art. VI.2. Divulgarea, de catre psihologi, a unor informatii care le-au fost încredintate sau de care au luat cunostinta în virtutea profesiei, este interzisa,  exceptie facând situaţiile prevazute de lege.

Art. VI.4. Psihologii pot împartasi informatiile confidentiale cu altii numai cu consimtamântul celor vizati ori de o asa maniera încât cei vizati sa nu poata fi identificati, exceptie facând situatiile justificate de lege sau în circumstante de iminenta sau posibila vatamare fizica sau crima.

e)Standarde de inregistrare,prelucrare si pastrare a datelor

Obtinerea permisiunii

Art. VIII.1. Psihologii trebuie sa obtina permisiunea clientilor/subiectilor sau a reprezentantilor lor legali înainte de a efectua înregistrari audio, video sau scrise în timpul furnizarii serviciilor sau în cercetare.

Pastrarea datelor

Art. VIII.2. Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit si vor lua toate masurile pentru a proteja aceste informatii.

Protejarea datelor

Art. VIII.3. Psihologii au datoria sa arhiveze in conditii de siguranta datele si informatiile obtinute in exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, conform reglementărilor în vigoare.

 

Distrugerea datelor

Art. VIII.5. La expirarea termenului de pastrare, daca psihologul renunta la practica sa profesionala prin intermediul careia a realizat acele înregistrari sau daca acesta se pensioneaza, va cauta sa distruga înregistrarile respective. Înregistrarile pot fi plasate catre un alt psiholog numai cu consimtamântul celor implicati, obtinut în prealabil, pentru acele înregistrari. În situatia suspendarii sau încetarii dreptului de libera practica datele vor fi distruse, daca nu se impune transferarea lor.

f)Standarde pentru declaratii publice si reclama

Art. X.1. Psihologii îsi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizari, evitând promovarea unor realizari profesional fals sau exagerat si cu conditia sa nu puna în cauza activitatea unui coleg de profesie.

Nu sunt considerate actiuni publicitare acele manifestari în care numele sau aspecte ale activitatii lor profesionale sunt mentionate în materiale scrise sau audiovizuale realizate de catre terti în scopul informarii publicului si nici acele interventii publice ale psihologilor cu referiri la activitatea sau creatiile lor, daca acestea nu sunt comandate si platite de catre acestia.

Art. X.5. Atunci când psihologii ofera informatii, exprima puncte de vedere pe teme profesionale si fac declaratii publice prin mijloace de informare în masa, publicatii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura ca acestea se înscriu în limitele competentelor profesionale si nu contravin prevederilor prezentului Cod.

 

Pentru a vizualiza forma completa a acestor principii dati click aici .

Advertisements

Standarde etice generale – competenta si cele cu privire la relatiile umane

si anume cele de competenta,cele cu privire la relatiile umane, de confidentialitate, de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor cat si cele pentru declaratii publice si reclama trebuie sa fie respectate pentru ca un psiholog sa isi exercite cat mai corect meseria.

 a)Standarde de competenta

Art. IV.1.Psihologii au obligatia sa-si cunoasca foarte bine limitele de competenta în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare.

Art. IV.3. Psihologii se vor angaja numai în acele activitati profesionale pentru care au competentele si atestarea necesare.

Art. IV.4. Psihologii nu vor prezenta fals limitele competentei lor si nu vor prezenta pregatirea sau formarea lor într-un mod care sa le favorizeze nemeritat pozitia sau imaginea publica, indiferent de tipul de activitate profesionala desfasurata.

Art. IV.6. În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constata ca ajung într-un impas profesional, prin depasirea limitele de competenta, vor consulta colegii sau supervizorul.

Art. IV.8. Psihologii au obligatia sa depuna permanent un efort de mentinere si dezvoltare a competentelor lor prin informare permanenta, programe de formare profesionala de specialitate, consultari cu ceilalti specialisti din domeniu ori prin cercetari care sa conduca spre cresterea competentei profesionale, conform standardelor Colegiului Psihologilor din România.

b) Standarde cu privire la relatiile umane

Art. V.1. În relatiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare fata de clienti, studenti, participanti la cercetare, supervizati sau angajati, cautând sa nu produca acestora daune sau suferinta, iar daca acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

Evitarea hartuirii

Art. V.2. Psihologii nu se vor angaja într-o forma sau alta de hartuire fie ca aceasta este sexuala, emotionala, verbala sau nonverbala.

Evitarea abuzului

Art. V.3. Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defaimare sau de abuz (fizic, sexual, emotional, verbal sau spiritual) fata de persoanele cu care vin în contact în timpul activitatii lor profesionale.

Art. V.10. Psihologii se vor asigura ca în procesul de obtinere a consimtamântului informat urmatoarele puncte au fost întelese: scopul si natura activitatiiresponsabilitatile mutualebeneficiile si riscurilealternativelecircumstantele unei încetari a actiuniioptiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fara a suferi vreun prejudiciu; perioada de timp în care e valabil consimtamântulmodul în care se poate retrage consimtamântul daca se doreste acest lucru.

Art. V.12. Daca din motive de boala sau datorita unor evenimente survenite în viata psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune conditii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenta necesara si pe cât posibil cu consimtamântul clientului.

 

Pentru a vizualiza forma completa a acestor principii dati click aici .

Mitul # 7

Mitul # 7.  Doar oamenii bolnavi merg la psihoterapie.

Realitate: Un articol publicat recent în Jurnalul American de Psihiatrie, menţionează că doar 2.4% din pacienţii care se prezintă la spital sunt internaţi, restul necesitând fie tratament combinat: psihiatric ambulatoriu şi psihoterapie, fie tratament psihoterapeutic. De asemenea se mentionează în articolul respectiv că cei cu probleme severe sau persoanele din jurul acestora au o atitudine proactivă şi sunt mult mai preocupate de rezolvarea acestora, decât persoanele care au probleme dar cred că pot face faţă singuri. Întrebarea este: dacă mă simt rău, trebuie să înnebunesc ca să consult un psiholog?

Mitul # 1

Cuvântul psihoterapie este înconjurat de o serie de mituri care, adesea, nu au nimic în comun cu realitatea acestui proces specific. Fiinţele umane au tendinţa de a se teme de nefamiliar şi să fie speriate de ceva despre care au doar o vagă idee. Iată câteva dintre ele:

Mitul # 1. Psihoterapia este ceva vag, neclar şi nedistinct. Nimeni nu ştie cu adevărat ce este şi fiecare psihoterapeut face din aceasta ceea ce vrea el.

Realitate: Simplul fapt că există numeroase definiţii atribuite cuvântului “psihoterapie”, contribuie semnificativ la formarea convingerii că psihoterapia este ceva vag şi nimeni nu ştie exact. Mai mult, pentru că au fost identificate peste 400 de sisteme de psihoterapie diferite, unele persoane presupun că fiecare psiholog terapeut face ceea ce vrea în acest proces.

Însă, în ciuda faptului că există atâtea forme de aplicare a psihoterapiei, psihoterapia este un proces foarte specific cu o serie de caracteristici distincte. Dacă vom lua toate definiţiile (universale, profesionale, oficiale – legale) vom descoperi cel puţin trei caracteristici comune pe care acestea le evidenţiază:

•  Este un tratament sistematic

•  Vizează schimbarea/ameliorarea

•  Presupune o relaţie profesională

Psihologia ştiintifică pe înţelesul tuturor

Profesia de psiholog este una dintre cele mai controversate şi discutate profesii, ea având ca  “obiect” de studiu psihicul uman. Mai precis, un psiholog este acea persoanã specializată în studiul comportamentului şi a prea complicatei minţi umane.

Psihologia are vaste domenii de aplicabilitate, de la servicii de sănătate şi servicii umane, la management, educaţie, drept sau sport.

Psihologii pot fi clasificați în funcție de specializare. Astfel, întâlnim :

Psihologul din domeniul clinic: acest domeniu constituie cea mai largă specializare, psihologul lucrând în centre de consiliere, practici individuale sau de grup, spitale şi clinici, ajutând clienţii care se confruntă cu probleme emoţionale sau mentale să-şi pună ordine în gânduri. El este cel care poate ajuta clienţii să facă faţă bolilor şi traumelor.

Psihologul din domeniul consilierii ulilizeazã tehnici variate, inclusiv teste şi interviuri, pentru a rezolva problemele privind viaţa de zi cu zi. Lucrează în centre universitare, spitale, practici individuale sau de grup.

Psihologul şcolar îşi desfăşoară activitatea în şcoli elementare şi secundare pentru a rezolva problemele de comportament ale elevilor. Aceştia colaborează cu profesorii, părinţii şi personalul şcolar pentru a îmbunătăţi strategiile de management ale claselor sau abilităţile părinţilor, strategiile de învăţare şi predare.

Psihologul din domeniul organizaţional-industrial aplică principii şi metode de cercetare la locul de muncă pentru îmbunătăţirea productivităţii şi calităţii muncii/vieţii de angajat. Este implicat în cercetarea problemelor de management şi marketing, conduce activităţi precum screeningul, trainingul,  consilierea şi dezvoltarea organizaţională .

–  Psihologul din domeniul dezvoltării studiază: dezvoltarea psihologică, cognitivă şi socială care are loc de a lungul vieţii. Unii se specializeazã în studierea comportamentelor din perioada copilăriei şi adolescenţei sau schimbările ce au loc la maturitate. De asemenea, studiază şi dezvoltarea disabilităţilor şi a efectelor lor.

Psihologul din domeniul social examinează interacţiunea dintre oameni şi mediul social. Lucrează în consultare organizaţională, cercetare de marketing, designul sistemelor, iar ariile principale de studiu includ comportamentul de grup, leadership, atitudini şi percepţii.

–  Psihologul experimental sau cercetătorul îşi desfăşoară activitatea în universităţi, centre private de cercetare şi în organizaţii non-profit sau guvernamentale. El studiază  comportamentele folosind atât fiinţe umane, cât şi şobolani, şoareci sau maimuţe. Ariile principale de studiu sunt motivaţia, gândirea, atenţia, învăţarea şi memoria, procesele senzoriale şi perceptuale, abuzul de substanţe şi factorii genetici şi neurologici care afectează comportamentul.